Prietenie?!

A mai trecut o zi. Dar asta a fost diferita-nu s-a intamplat iar ceva care sa ma aduca la disperare! Nu a fost o zi tocmai stralucita, dar totusi a fost mai buna decat ultimele 3. Acum nu mai vreau decat o duminica calma si plicticoasa, in care sa nu fac mai nimic, sa nu ma mai gandesc atat de mult la tine, la cat de mult te iubesc, si la cat de bine imi era cand erai prietena mea, si sa ma tot intreb cat va mai dura toata asta si ce sa fac sa fie bine si cum sa fac...pentru ca poate tu nici nu te gandesti la asta atat de des, poate chiar iti e indiferent, poate din nou eu dramatizez si plang si stau suparata. Poate ca nu am nici un motiv, nu imi pasa oricum, m-am obsinuit sa o duc din rau in mai rau. 

Da, imi e dor de tine, recunosc asta, si da nu imi place deloc situatia, dar nu mai pot nici eu. Nu mai pot sa fiu eu mereu aia care cedeaza, sa fiu doar eu aia care zice "scuze" si care sa fie calma si sa inteleaga si sa accepte ca altii o cred vinovata, desi ea nu simte ca ar fi. Prietenia e prietenie. Si oricat de suparata as fi, iti jur, ca nu as face ceva care sa te raneasca! Nu stiu daca ma vei crede, dar asta e purul adevar. Iar daca vreodata ti s-a parut ca am facut asta [cred ca sti la ce ma refer], uite-te mai bine si/sau intreaba pentru a doua oara, vei vedea ca te-ai inselat. Nu sunt asa, iar tu ar trebui sa sti asta, pentru ca din cate cred ti-am aratat tot din mine, ti-am aratat cum sunt, mi-am "dezgolit" sufletul in fata ta, iar asta ar trebui sa te faca sa ma cunosti atat de bine incat sa sti ca nu sunt atat de rea, ca nu as fi in stare sa iti fac tie asa ceva, mai ales ca stiu cum e! Iti amintesti ce ti-am zis inainte sa incepem prietenia?! Ti-am zis un motiv pentru care nu m-as certa cu tine niciodata. Pentru care nu am vrut si nu vreau sa ma cert cu tine. Sunt in stare sa renunt la ea/el, sau la oricine e nevoie, asta pentru tine, dar speram ca sti deja asta...insa nu mai sunt sigura ca e asa, nu mai sunt sigura nici daca merita tot efortul pe care as fi in stare sa il depun pentru tine. Pentru ca imi e greu sa accept ceea ce ai vrut sa faci, sau chiar ai facut si ceea ce ai gandit despre mine. Nu ai avut la fel de multa incredere in mine cat am avut eu, nu m-ai inteles in totalitate atunci cand aveam nevoie sa imi zambesti si sa ma iei in brate, nu ti-ai dat seama, poate, cat de tare ma durea [chiar daca si tu ai fost uneori in locul meu], sau nu ai putut sa cedezi mai mult pentru mine. Da, pot spune ca m-ai dezamagit intr-o oarecare masura, dar in acelasi timp sunt in stare sa inteleg totul, pentru ca asa sunt eu, cam naiva uneori.

Sunt aici si voi fi aici. De data asta astept, nu mai fac nimic, doar astept. Astept sa faci tu ceva. Dar fa ceva doar daca simti si vrei cu adevarat.