Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Stateam si te studiam zilnic. Nu spuneam nimic. Iti cunosteam toate fetele, iti stiam toate mastile, toate reactiile. Te vazusem de atatea ori gol. Iti stiam toate partile bune si cele mai putin bune...Le cunosteam chiar si pe "fostele" cum le zici tu, cele care mai mult sau mai putin iti stiau si ele goliciunea. Le numarai si ti le notai in caietul din sertarul la care doar tu aveai cheie. Iti stiam camerele frumos amenajate, cu perdelele pline de mirosul tau. Stiam toate colturile in care te puteai ascunde. Continuai sa cauti, mereu, peste tot. Ce? Nici tu nu stiai. Cand m-ai gasit pe mine, ai incetatat toata alergatura, asta pana cand am plecat si eu, fugarita de cat de tare m-ai fii iubit. Colectionai amintiri, atingeri, fiorii. Cand am plecat, in ziua aceea, pe banca aceea, stiu ca m-ai iubit. Cu sufletul si cu trupul in acelasi timp. Iti simteam caldura din brate si rasuflarea pe gatul meu. Mi-ai zis: "Lasa-ma sa fiu macar acum fericit!" asa ca nu m-am mai impotrivit, te-am lasat, poate pentru ultima oara sa ma iubesti asa cum ai facut-o un an de zile. Asa cum ai facut cu toate celelalte. Nu am vrut sa raman pentru totdeauna. Ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Am plecat din viata ta la fel cum am venit, fara ganduri si fara remuscari. Ti-am lasat loc pe lista ca sa poti continua numaratoarea. Nu imi pasa. As vrea doar ca eu sa fiu trecuta intr-un colt al paginii, oricat de mic, ca sa stiu ca nu am fost un numar. Te vei intoarce la acel colt intr-o zi, te vei intoarce pe acea banca si ma vei gasii pe mine. Stiu si stii ca esti al meu. Iti voi zambii, te voi iubii din nou si te voi parasii din nou...Din obisnuinta cu care TU faci acelasi lucru cu toate celelalte. Tu continua sa colectionezi din aceiasii obisnuinta cu care iti alegi si victimele. Nu fii proprietar. Revin-o, ca de obicei, si asteapta-ma pe mine sa intorc foaia din caiet.
